- reclamáţie
- s. f. (sil. -cla, -ţi-e), art. reclamáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. reclamá- ţiei; pl. reclamáţii, art. reclamáţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
reclamáţie
Look at other dictionaries:
reclamaţie — RECLAMÁŢIE, reclamaţii, s.f. Faptul de a reclama; (concr.) petiţie, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. [var.: (înv.) reclamaţiúne, (pop.) lăcrămáţie s.f.] – Din fr. réclamation. Trimis de cata, 13.09.2007 … Dicționar Român
jalbă — JÁLBĂ, jalbe, s.f. (pop.) Plângere, reclamaţie, făcută în scris. ♢ expr. (fam.) A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu jalba în proţap = a cere insistent (şi ostentativ) un drept sau o favoare. [pl. şi: jălbi – var.: jálobă s.f.] – Din sl. žalĩba … Dicționar Român
plângere — PLẤNGERE, plângeri, s.f. Acţiunea de a (se) plânge. 1. Plâns1, jeluire, tânguire. ♢ Valea plângerii = lumea, pământul (considerate uneori ca loc de suferinţă). 2. Sesizare a unui organ de jurisdicţie în vederea exercitării controlului asupra unui … Dicționar Român
reclama — RECLAMÁ, reclám, vb. I. tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ intranz. (înv.) A protesta. ♦ fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamaţie contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a… … Dicționar Român
plânge — PLẤNGE, plâng, vb. III. 1. intranz. A vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoţie sau de bucurie); a lăcrima. 2. tranz. A boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situaţie dureroasă, vărsând lacrimi, tânguindu se. ♦ A regreta o… … Dicționar Român
lacrimă — LÁCRIMĂ, lacrimi, s.f. 1. Secreţie lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezeşte suprafaţa globilor oculari şi care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ♢ expr. Cu… … Dicționar Român
ponos — PONÓS, ponoase, s.n. 1. (pop.) Consecinţă neplăcută; necaz, neajuns; nemulţumire, supărare. A trage ponoasele. ♢ expr. (reg.) A şi face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a şi pricinui supărare, necaz. A i purta (cuiva) ponos = a… … Dicționar Român
proţap — PROŢÁP, proţapuri, s.n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului şi de care se prinde jugul; rudă. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamaţie prezentată domnitorului, pe… … Dicționar Român
pâră — PẤRĂ, pâre, s.f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamaţie. ♦ Acuzaţie, învinuire. 2. Denunţ. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (înv. şi reg.) Proces, judecată. [pl. şi: pâri] – Din pârî (derivat regresiv). Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
reclamant — RECLAMÁNT, Ă, reclamanţi, te, s.m. şi f. 1. Persoană care face o reclamaţie. 2. Persoană care se adresează justiţiei pentru a i se recunoaşte un drept, pentru a obţine repararea unei pagube etc. – Din fr. réclamant. Trimis de IoanSoleriu,… … Dicționar Român
